Fostele închisori politice, un patrimoniu (prea) recent
| Autori |
|
| Secţiunea |
|
|
Descriptori
|
|
| Excerpt | Felul în care este evaluată arhitectura perioadei comuniste se găseşte încă într-o zonă de dileme, confuzii şi contradicţii. Pe de o parte, această producţie arhitecturală a fost uriaşă, cea mai mare din istoria României, marcând definitiv imaginea oraşelor şi a teritoriului; pe de altă parte aprecierea ei este confuză, dominată de stereotipuri şi prejudecăţi atât în mediile profesionale, cât şi în opinia publică. Cu atât mai plină de incertitudini este privirea asupra arhitecturii perioadei din perspectivă patrimonială, unde nici vârsta ei recentă şi nici starea de degradare în care se află nu invită la o eventuală protecţie. Căutând să treacă tipurile generice de clădiri şi schimbările lor formale prin cele patru criterii care pot duce la protecţie, articolul susţine necesitatea unui program naţional de cercetare critică a acestei moşteniri construite a cărei pondere nu poate fi ignorată. |
| Paginaţia | |< << 130-137 >> >| |
| Descarcă fişierul | 
|
| Titlul volumului de apariție |
